Cei din exterior ne spun „corporatiştii”, alături de alte apelative, pornite, uneori, dintr-un sâmbure de adevăr, sau, alteori, din stereotipuri şi prejudecăţi.
Diana Năstase
HR Manager
Există chiar şi unele glume, destul de recent lansate, despre „cum gândeşte un corporatist?”, „ce şi-a cumpărat un corporatist?” sau „ce face un corporatist…”. Mă amuz copios atunci când aud despre „corporatistul care, ajuns la Judecata de Apoi, comandă o cafea și pleacă în grabă, fără să plătească, scuzându-se că mai are încă cinci şedinţe”. Sigur, trend-ul se va dezvolta, deoarece noi, românii, ne mândrim, mai ales, cu simţul umorului.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
La polul opus, se află incriminarea mediului corporatist şi a aşa-ziselor „consecinţe” pe care le implică. Eu însămi am o cunoştinţă care nu mi-o spune, dar, mai tot timpul, îmi aruncă privirea aceea „nu aş vrea să fiu în pielea ta… azi tot până la 8 ai stat la firmă?!”. Însă nu despre glume sau despre cât muncim noi, „corporatiştii”, aş vrea să vorbesc acum, ci pentru ce (ar trebui să) muncim. Recent, am fost prinsă într-o discuţie destul de aprinsă, într-un cadru format din antreprenori, profesori, consultanţi, notari şi, bineînţeles, „corporatişti”. Acolo, cineva a pledat, cu o patimă copleşitoare, „exploatarea”, şi, mai ales, interesele pecuniare, înainte de orice. Am încercat să-l conving, prezentându-i o altă perspectivă, în care cred cu convingere.
Desigur, cu toţii muncim pentru ceva. Componenta financiară ocupă un plan important. Cum noi muncim, în primul rând, pentru aceşti bani, şi companiile operează pentru a câştiga, pentru a face profit. De profitabilitatea acestora, alături de mulţi alţii (societate, stat, mediul economic, etc.), depindem şi noi, „corporatiştii”, care contribuim, într-un fel sau altul, la operativitatea companiei. Dacă aceşti bani nu există, orice ar fi, oricât am ţine unii la alţii, povestea s-ar încheia. În urmă cu câţiva ani, am lucrat pentru o companie care şi-a închis operaţiunile în România, în urma unui plan amplu de restructurare. La scurt timp, şi-a închis porţile de tot, şi la nivel global, tocmai din acest motiv.
Am credinţa că binele atrage bine, asemenea legii atracţiei universale. Iar când vorbesc de bine, mă refer la etica în business, respect reciproc, câştig mutual, colaborare, calitatea muncii, încredere. Toate acestea merg laolaltă şi sunt interdependente.
Îndrăznesc să spun că suntem cu toţii de acord că banii joacă un rol semnificativ. Sunt importanţi şi ar trebui să rămână aşa, cât timp sunt priviţi ca mijloc, nu ca scop în sine. Un mijloc de a face bine, un mod de a asigura continuitatea, ciclitatea, o cale de a facilita creşterea şi dezvoltarea. „O afacere care are profit numai în bani este una modestă” (A business that makes nothing but money is a poor business), spunea Henry Ford, fondatorul industriei auto americane. Acum o sută şi de ani, Henry Ford înţelegea şi amenda obligaţia companiilor nu numai de a produce şi a face bani, dar şi de a promova binele şi responsabilitatea faţă de societate. Până la urmă, succesul se poate măsura în bani, dar şi în continuitate, notorietate, impact sau trăinicie a brand-ului. Aşa că, precum spune Richard Branson, „screw business as usual”. Să învăţăm arta de a face bine. Pot fi două aspecte ale binelui:
- „Binele” pe care îl facem în favoarea altora sau pentru o cauză în care credem;
- „Binele”, ca trăsătură definitorie a oricărei activităţi pe care o desfăşurăm, în orice context ne-am afla, în familie, la locul de muncă, în societate.
Am credinţa că binele atrage bine, asemenea legii atracţiei universale. Iar când vorbesc de bine, mă refer la etica în business, respect reciproc, câştig mutual, colaborare, calitatea muncii, încredere. Toate acestea merg laolaltă şi sunt interdependente. Afacerea va dăinui, dacă binele este suplimentat de mişcări atente şi susţinute. Am convingerea că, atunci când mai mulţi oameni se adună laolaltă și acţionează înspre sau pentru bine, iar toate aceste principii sunt prezente, se întâmplă ceva, aproape spiritual – lucrurile se transformă, devin şi re-devin, iar forţa pozitivă va aduce altă energie pozitivă, la rândul ei.
Binele înseamnă menire şi semnificaţie. Sunt mândră de oamenii cu care lucrez. Mulţi au înţeles şi au ales să facă bine. Îmi va rămâne pentru totdeauna memorabilă ziua în care mai mulţi colegi au ales să-şi petreacă timp şi să depună efort pentru renovarea unei case destinate unor persoane cu dizabilităţi. Da, poate este doar una dintre acţiunile de voluntariat care au început să se practice, tot mai mult, şi la noi. Însă vorbele, mesajele, împlinirea pe care am simţit-o la colegii mei, au însemnat pentru mine unul dintre cele mai însufleţitoare momente generate de locul meu de muncă „corporatist”. Au demonstrat menirea acestui eveniment – dorinţa de a face bine, înainte de toate!
(articol publicat în revista sb.business)