De ce companiilor IT nu le pasă de angajați

Primul lucru pe care l-am aflat în întâia săptămâna a mutării mele la Cluj au fost companiile de IT „rele”, unde nu este bine să te angajezi. Problema este mai complexă, pentru că așa cum scriam în acest articol, oamenii părăsesc managerii, nu companiile.

Adrian Vîntu

Leadership and Social + Emotional Intelligence Coach®

Zăhărelul

Una dintre metodele cele mai sinistre de „motivare” a angajaților este introducerea „gratuită” a dulciurilor și a altor chimicale deosebit de dăunătoare.

Mă întreb, de mult timp, cine vine cu astfel de decizii? Există o singură persoană care are aceste gânduri sau se iau în grup aceste hotărâri?

Se întreabă cineva ce părere au angajații de 30+ de ani? Adică cei care sunt la vârsta în care problemele de sănătate încep să își arate colții și care nu mai pot fi așa ușor duși cu… zăhărelul.

Mărul

Reversul medaliei este, bineînțeles, mărul cel sănătos. An apple a day keeps the doctor away, nu-i așa?

Le dăm mere și banane gratuite. Nu înțeleg de ce oamenii sunt stresați – citez dintr-un fost manager de-al meu.

Niște maimuțe

Mi se formează o imagine pe care am văzut-o la zoo: patru maimuțe, închise într-o cușcă, sunt hrănite cu dulciuri și banane, de către oamenii „mari”.

Care este diferența între cele patru maimuțe și programatori? Doar sunt ținuți sănătoși, da? Doar trebuie să codeze. Asta fac maimuțele, da.

Diferențiere

Zahărul și mărul, abonamentul la sală, cina, tunsul, grădinița pentru cățel, petrecerile de team building fără sens și o grămadă de alte lucruri, care au ca scop să țină maimuța sănătoasă, distrată și, dacă se poate, cât mai mult în birou.

Acestea sunt bonusurile cu care firmele se laudă – iar lumea ar trebui să le ia altfel decât jigniri profunde.

Problema

Care este marea problemă?

Așa cum predau în cursurile mele – iar oamenii fac ochii mari, ca și cum ar fi prima oară când cineva le arată această perspectivă – când vorbim despre firme și angajați, vorbim despre un troc.

Ce oferă firma și ce oferă angajații?

Firma oferă bani. Poți să o speli, să o dregi, să te minți singur, dar oferta este doar atât: bani.

Ce oferă angajații?

La întrebarea asta, oamenii îmi răspund cu lucruri hazlii. Sufletul (sic). Timpul. Inteligența. Etc. Din păcate, nici unul nu aduce răspunsul corect și dureros.

Ce oferă angajații este, de fapt… viața!

Din cele 24 de ore cât are o zi, opt le dormim. Cel puțin nouă ore petrecem la lucru. O grămadă de ore le petrecem cu naveta și alte drumuri, spălat, mâncat, vizită la dentist/mecanic/etc. Probabil ne rămân maximum două ore pentru noi, dintr-o zi. Iar dacă ai copii, știi bine câte – zero!

Această ecuație este, din păcate, sumarizarea întregii noastre vieți. De departe, marea majoritate a vieții noastre o petrecem între cei patru pereți ai biroului.

Cât de tragic este acest lucru?

Jignitor

Cât de jignitor este ca unui om care își lasă familia și copilul acasă să îi dai bomboane și apoi să îl cerți pentru că este stresat? Să îl tratezi ca pe un robot fără personalitate. Pentru că „un profesionist nu are sentimente”, nu-i așa?

Soluții

Există multe lucruri bune care se pot întâmpla între o companie și un angajat. Aș vrea să înțelegi că nu există un viitor sănătos atât timp cât aceste tipuri de viziuni și abuzuri există și creează tensiune, emoții negative și chiar război între cei implicați.

În cazul de față, dacă trocul este bani versus viață, atunci văd cel puțin două soluții.

Compania trebuie să ia cât mai puțin din viața angajatului. Asta înseamnă a munci inteligent. Iar dacă ai trăit în România, atunci știi că aici „se muncește mult și fără rezultat”.

Cine poate aduce această nouă soluție?

Albert Einstein spunea că „nu poți rezolva o problemă cu aceeași gândire cu care a fost creată”. Atunci înțelegi că ai nevoie de cineva care are know-how-ul din străinătate pentru a rezolva această problemă.

Compania trebuie să îi dea înapoi viața angajatului. Asta înseamnă să îi aducă educație de maximă valoare, pentru echilibrul viață/lucru. Oamenii după 30 de ani au alte perspective decât cei cu o decadă mai tineri și mai neexperimentați. Vor să fie părinți buni. Vor ca viața lor să aibă însemnătate.

Vor să aibă cât mai mult timp liber, să crească, să se dezvolte personal, să aibă o viață bogată emoțional, nu financiar!

Din nou, această educație trebuie să fie adusă din străinătate. Am fost în Cluj și Oradea la o grămadă de semănării și cursuri, și am rămas profund dezamăgit. O grămadă de români autodeclarați coach-i „experți”, care fac „România lucrului bun”.

Este clar că schimbarea poate veni doar de la coach-i care cunosc bine gândirea IT-istului, care au trăit, învățat, suferit și s-au educat în străinătate, și, mai ales, care înțeleg problemele și chiar le pasă de oamenii din acest domeniu!

Perspectivă nouă

Cred că se poate face pace între companie și angajați. Cred că se pot reduce abuzurile pe scara titlurilor. Am lucrat în companii în care mă bucuram să îmi petrec cele nouă ore pe zi, unde făceam cursuri excelente. Asta se întâmpla în străinătate, nu în România.

Aștept cu sufletul la gură ziua când, poate chiar din Cluj, va veni prima persoană care să-mi spună ca se bucură să meargă luni dimineața la serviciu, că nu este tratată ca o maimuță, că părerea sa contează, că nu este abuzată pe scara titlurilor și, cel mai important, și singurul mod prin care acest lucru se poate întâmpla – că beneficiază de cursuri de psihologie de top, adusă din străinătate, despre comunicare, inteligență emoțională, stres management, work/life balance și multe altele!

Îți doresc mult succes și sper să fii tu acea persoană fericită!

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close