Când citesc vreo știre în legătură cu datoria externă a României sau cu o nouă vânzare de titluri de stat, mă uit spre fiica mea, care tocmai a intrat la școala pregătitoare, pentru că ea și generația ei vor deconta multe din împrumuturile contractate în prezent. În același timp, îmi vin în minte câteva versuri din cântecele de pahar cântate de Maria Tănase și Gică Petrescu.
Ovidiu Halunga
Contributor
Conform BNR, datoria externă a României a ajuns, la 30 iunie 2019, la 103,67 miliarde euro, și a depășit, pentru prima oară în istorie, pragul de 100 de miliarde. Partea fiică-mi, adică datoria pe termen lung, ar însuma 70,3 miliarde euro (67,9 la sută din totalul datoriei externe). Am intrat într-o beție a împrumuturilor externe, iar la acest record se lipesc foarte bine versurile lui Gică Petrescu, din cântecul “Uite așa aș vrea să mor”:
“Să-i tragem o beție,
Beau! Beau! Beau!
De pomină să fie!”.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
În aprilie 1989, eram în fața televizorului când Ceaușescu anunța lichidarea datoriei externe și îmi amintesc că am avut unele speranțe. Dacă pentru plata creditelor externe Ceaușescu ne-a mai ținut în frig, foame și întuneric, nu știu ce se va întâmpla când vor veni scadențele la împrumuturile actuale și viitoare, dar cu siguranță vom avea alte tipuri de chinuri.
Versul din repertoriul Mariei Tănase, “Mult mai beu și nu mă-mbăt”, se potrivește cu faptul că, în primele șase luni din 2019, România s-a îndatorat cu încă 4,25 miliarde de euro, o creștere de aproape zece la sută față de anul precedent. Dacă ne raportăm la PIB, la finele lui 2018, România nu stă chiar rău. Are o datorie publică egală cu 35 la sută din PIB (media datoriei publice în UE este de 80 la sută din PIB, față de 60 la sută, cât s-a stabilit prin Tratatul de la Maastricht). CA țara, mai avem loc de noi împrumuturi, dar partea proastă este că am început să le luăm la costuri mai mari și să le utilizăm preponderent pentru consum și nu pentru construirea de autostrăzi, spitale sau școli.
Cum și contextul economic mondial începe să fie “Mai pe brumă, mai pe omăt”, nu-i prea grozav ca o criză să te prindă cu o datorie publică mare. Atât creditele, că vorbim de țară, firmă sau familie, cât și băutura, trebuie consumate cu moderație și responsabilitate. Așa cum un pahar de vin roșu pe zi îți face bine la sănătate, și un credit gândit și calculat ajută la progres. După o noapte de beție, ți-e rău, iar atunci când consumi frecvent alcool, te vei alege doar cu lucruri neplăcute.
Și eu am credite de peste 20 de ani, dar am apelat la ele pentru lucruri importante, gen casă. Dacă aș lua credite pentru a mă da în bărci cu nu știu ce mașină și vizite frecvente pe la restaurante, la scadențe mi-ar fi cam rău.
