Recent, cadrele didactice universitare au ajuns să beneficieze, prin lege, de înlăturarea unei mari nedreptăți care se petrecea în trecut, tot ca urmare a aplicării legii: legarea valorii sporului de doctorat, de care beneficiau angajații mediului universitar, de gradul lor didactic universitar de la un moment dat. Astfel, în trecut, sporul de doctorat reprezenta o cotă procentuală ce se aplica la salariul brut pe care persoana îl primea la un moment dat și în funcție de gradul didactic pe care îl avea la acel moment.
Conf. univ. dr. Adrian Moroșan
Facultatea de Științe Economice @ Universitatea Lucian Blaga Sibiu
În prezent, sporul de doctorat reprezintă o cotă procentuală aplicabilă la salariul minim brut pe țară, de la un moment dat. De ce cred că este corect așa cum se întâmplă în prezent și nu cum se întâmpla în trecut? Pentru că universitarii încadrați în muncă pe durată nedeterminată sunt obligați (și erau obligați și mai demult) prin lege să dețină titlul de doctor, indiferent de gradul didactic deținut.
Consider, deci, că reglementările actuale elimină o nedreptate impusă în trecut prin lege, dar, din păcate, în opinia mea, cadrul juridic actual menține o altă nedreptate.
Am văzut – cu siguranță nu doar eu – că de fiecare dată când este prezentată opinia unui doctor în inginerie, indiferent de subdomeniul vizat de teza de doctorat a acestuia, semnatarul opiniei respective menționează că este dr. ing. Acest lucru nu se întâmplă și în cazul economiștilor, și nu numai al acestora, care menționează simplu: dr.
De ce cred că acest lucru se întâmplă în inginerie, care este, la fel ca economia și celelate domenii ale științei, un domeniu extrem de variat?
Pentru că în inginerie, indiferent dacă vorbim despre ingineri cu teze de doctorat orientate spre domeniul industriei agrare sau spre domeniul industriei calculatoarelor, aceștia pot să predea orice disciplină din domeniul ingineresc, cu condiția ca să poată demonstra că la un moment dat au avut preocupări pe subdomeniul în care predau la un moment dat: fie au scris articole în zona respectivă, fie și-au făcut doctoratul în subdomeniul respectiv, fie au absolvit o specializare în cadrul facultății, pe subdomeniul respectiv.
Și în economie e la fel în prezent, dar în trecut nu era așa. Din timp în timp, specializările sunt acreditate sau reacreditate de diverse comisii de acreditare. Una dintre condițiile pe care le verificau specialiștii din comisia de acreditare respectivă era câte cadre didactice universitare au doctoratul luat în subdomeniul specializării respective și, în funcție de rezultat, puteau să acorde/să nu acorde acreditarea specializării respective.
Să facem un exercițiu: să presupunem că, la un moment dat, sosea o comisie de acreditare la specializarea Finanțe-Bănci a facultății noastre și că acea comisie ajunge să analizeze titlurile științifice ale cadrelor didactice care le predau studenților de la Finanțe-Bănci diverse discipline. Să zicem că ajungeau, la un moment dat, să evalueze două cadre didactice care predau la specializarea respectivă. Presuspunând că, dintre cele două cadre didactice, primul preda Finanțe Publice și avea doctorat în Finanțe, iar al doilea preda Contabilitate Bancară și avea doctorat în Contabilitate. Primul ar fi fost de dorit, iar al doilea ar fi fost doar acceptat. Iar dacă numărul celor „doar acceptați” ar fi fost prea mare, riscul ca specializarea respectivă să nu primească acreditarea ar fi fost, de asemenea, prea mare.
O problemă a economiei ar putea fi, din acest punct de vedere, o prea ingustă structurare a subdomeniilor. Probabil că nu degeaba, în trecutul nu foarte apropiat, cele două subdomenii de Finanțe și de Contabilitate ale economiei erau unite în cadrul specializării de Finanțe-Contabilitate.
În prezent, în domeniul economic, reglementările nu mai sunt similare celor descrise de mine înainte, dar frica trece greu – pe bună dreptate, în cazul acesta – și e de înțeles de ce mulți colegi își pun întrebarea: în prezent nu mai e așa, dar de ce nu s-ar reveni cândva, în viitor, la ceea ce a fost în trecut?
În opinia mea, ar fi o mare greșeală să se întâmple așa ceva, pentru că economia este una singură, indiferent câte sub domenii are în prezent sau va avea în viitor. Ce ce va întâmpla în viitor în această zonă nu am de unde să știu, dar propun ca înaintea semnăturii doctorilor în economie să se afle și prescurtarea dr. ec. Sau am o propunere în oglindă: doctorii în inginerie să se semneze dr. mec. (doctor în inginerie – subdomeniul mecanică), dr. calc. (doctor în inginerie – subdomeniul calculatoare) etc. Așa cum economiștii doctori în contabilitate nu se semnează dr. ec. cont. (doctor în economie – subdomeniul contabilitate), psihologii doctori în psihologia familiei nu se semnează dr. psih. fam. (doctor în psihologie – subdomeniul psihologia familiei) etc. Cei menționați în ultima frază menționează, atunci când se semnează, doar dr. Mai simplu decât tot ce am scris înainte ar fi ca doctorii în inginerie să fie și dânșii doar dr.
Doctoratul unui om demonstrează capacitatea acestuia de a cerceta. În ce domeniu/subdomeniu a ales la un moment dat să demonstreze că are această capacitate e mai puțin important – capacitatea omului de a preda ceva, la un moment dat, într-un anumit domeniu, cred că trebuie într-adevăr demonstrată prin studii efectuate în zona respectivă (incluzând aici și articolele).
