Tănase Stamule, decanul Facultății de Administrarea Afacerilor din ASE București, este de părere că „amintirea senzației de foame și de sărăcie este, probabil, cel mai mare catalizator pentru a munci al generațiilor de peste 30-35 de ani”.
„Marea provocare este să găsim un model motivațional pentru copiii ce vin din urmă, care au complet alte motivații decât am avut noi și care nu au simțit niciodată sentimentele de foame, penurie sau sărăcie acută”, scrie Tănase Stamule într-o postare pe LinkedIn.
Postarea integrală a decanului Facultății de Administrarea Afacerilor:
„Amintirea senzației de foame și de sărăcie este, probabil, cel mai mare catalizator pentru a munci al generațiilor de peste 30-35 de ani. Cei care nu au uitat penuria din anii ’70, ’80 și chiar ’90 sunt cei mai activi pe piața muncii și, în general, foarte productivi.
- Adriana Record (CCIFER): „Capitalul uman este un avantaj competitiv al României, pe care investitorii francezi îl recunosc în unanimitate”
- MAGNETICO Timișoara: Liderii de resurse umane discută despre transformarea brandului de angajator
- Departamentele care au cea mai mare nevoie de angajați în această perioadă: vânzările, client service, administrativ/ logistică și financiar/ contabilitate, pe primele locuri
Îmi amintesc că ai mei au putut să ne ia mie și fratelui meu un computer de abia în clasa a XII-a, pe care l-am luat cu mine la facultate. Am stat la cămin la Moxa, primeam pachet în fiecare weekend și, în general, trăiam de pe o săptămână pe alta. Așa erau toți colegii mei, stăteam la sala de lectură pentru a lua note mari în speranța că vom scăpa de sărăcie. Nu știam ce înseamnă să fii bogat. Tot ce doream era o mașină și să ne permitem o chirie în jurul ASE.
Acele amintiri au fost, probabil, pentru multe generații, motivația de a se trezi de dimineață, de a munci mult și de a acumula intr-un ritm peste medie. Probabil că încă vreo 20 de ani, generațiile astea care nu au uitat <foamea> vor rămâne motorul de creștere al economiei românești.
Marea provocare este să găsim un model motivațional pentru copiii ce vin din urmă, care au complet alte motivații decât am avut noi și care nu au simțit niciodată sentimentele de foame, penurie sau sărăcie acută”.
