Audi adoptă limbajul neutru din perspectiva genului în orice comunicare internă sau externă

De luna trecută, constructorul auto Audi a introdus o nouă politică internă, ce prevede ca limbajul neutru din perspectiva genului să fie omniprezent în comunicarea scrisă internă și externă din locațiile sale germane – în declarațiile Consiliului de administrație, pe intranetul Audi și în comunicatele de presă.

Pentru a reprezenta mai bine diversitatea în viitor, Audi a stabilit un set de principii directoare pentru limbaj, care să cuprindă toate identitățile de gen. În linii mari, reforma prevede că toate genurile și identitățile de gen trebuie abordate în mod egal.

Potrivit conducerii companiei, limbajul nu este singurul aspect ce stabilește șanse egale pentru toți angajații, astfel că Audi va promova în mod specific egalitatea de șanse și incluziunea. Constructorul auto german și-a stabilit obiective clare legate de diversificarea Consiliului de supraveghere, a Consiliului de administrație și a conducerii companiei. În plus, promovează noi formate inovatoare de lucru, pentru a sprijini un echilibru mai bun între viața profesională și cea de familie pentru toți angajații.

Ce înseamnă limbajul neutru din perspectiva genului?

Potrivit Parlamentului European, limbajul neutru din perspectiva genului este un termen generic, care cuprinde utilizarea limbajului nonsexist, a limbajului incluziv sau a limbajului corect din perspectiva genului. Limbajul neutru din perspectiva genului se folosește pentru a evita exprimări ce ar putea fi interpretate ca fiind subiective, discriminatorii sau devalorizante, plecând de la premisa că unul dintre sexe/ genuri sociale reprezintă norma.

În ultimii ani, o serie de instituții internaționale, ca ONU, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Muncii, Parlamentul European și Comisia Europeană, asociații profesionale, universități, agenții de presă și publicații importante, au adoptat orientări pentru folosirea nonsexistă a limbajului, fie sub formă de documente separate, fie ca recomandări incluse în ghidurile lor stilistice.

În Uniunea Europeană, multe state membre au dezbătut politici lingvistice și au propus astfel de ghiduri la diferite niveluri. În mediul multilingv al Parlamentului European, principiile limbajului neutru/ limbajului incluziv din perspectiva genului presupun aplicarea unor strategii diferite în diversele limbi oficiale, în funcție de tipologia gramaticală a fiecărei limbi.

În UE, se disting trei categorii de limbi, respectiv de strategii de realizare a neutralității de gen corespunzătoare acestora: limbi cu gen natural (ca daneza, engleza și suedeza), în care substantivele ce desemnează persoane sunt în general neutre din punctul de vedere al genului și în care există pronume personale specifice fiecărui gen, limbi fără gen gramatical (ca estona, finlandeza și maghiara), în care nu există nici gen gramatical, nici gen pronominal, și limbi cu gen gramatical (precum germana, limbile romanice și limbile slave), în care fiecare substantiv are un gen gramatical, iar genul substantivelor și pronumelor ce desemnează persoane corespunde, de obicei, cu genul natural al obiectului de referință.

Deoarece este aproape imposibil, din punct de vedere lexical, să se creeze, pornind de la cuvinte existente în limba respectivă, forme neutre din perspectiva genului care să fie acceptate pe scară largă, au apărut recomandări pentru abordări alternative, mai ales în limbajul administrativ și politic.

Feminizarea (adică utilizarea termenilor feminini corespunzători celor masculini sau utilizarea ambilor termeni) este o abordare tot mai utilizată în aceste limbi, mai ales în context profesional. De exemplu, denumirea funcțiilor și a profesiilor este la feminin când se face referire la femei. Majoritatea ocupațiilor sunt desemnate tradițional prin substantive de gen gramatical masculin, astfel că se resimte o puternică discriminare.

Există puține excepții – de obicei, substantivele ce denotă ocupații tradițional feminine, cum ar fi “asistentă” sau “moașă”. Din acest motiv, au început să se creeze și să fie tot mai des folosite echivalente feminine pentru, practic, toate funcțiile de gen masculin (“Kanzlerin”, “présidente”, “sénatrice”, etc.). În multe limbi, este tot mai acceptată înlocuirea masculinului generic prin forme duble pentru termeni de referință specifici.

Folosirea termenilor generici la masculin nu mai reprezintă practica absolută, chiar și în textele legislative. De exemplu, în versiunea în limba germană a Tratatului de la Lisabona, termenul generic de “cetățeni” figurează ca “Unionsbürgerinnen und Unionsbürger” (cetățeni ai/ cetățene ale Uniunii).

Nume de profesii și de funcții

Când se face referire la funcții în textele Parlamentului European, se folosesc termeni generici în limbile cu gen natural și în limbile fără gen gramatical, iar forma de masculin poate fi utilizată, în mod excepțional, în limbile cu gen gramatical (de exemplu, “chaque député ne peut soutenir qu’une candidature” – “Fiecare deputat poate susține o singură candidatură”).

În cazul în care genul persoanei este relevant pentru punctul de vedere exprimat sau atunci când se face referire la persoane individuale, ar trebui folosiți termeni specifici în care se face acordul de gen, în special în limbile cu gen gramatical (“la haute représentante de l’Union pour les affaires étrangères et la politique de sécurité” – “Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate”). La modul general, trebuie respectate preferințele fiecărei persoane în ceea ce privește formula de adresare (“Madame le Président” sau “Madame la Présidente” – Doamna președinte sau Doamna președintă).

De asemenea, anunțurile de posturi vacante ar trebui redactate într-un limbaj incluziv din perspectiva genului, pentru a încuraja să candideze atât bărbații, cât și femeile.

Formulele de adresare

În unele limbi (de exemplu, franceza și germana), formule precum “Madame”, “Mademoiselle”, “Frau” sau “Fräulein” (“doamnă”, “domnișoară”) indicau, la origine, starea civilă a femeilor în cauză. De-a lungul timpului, acest lucru s-a schimbat, iar utilizarea acestor formule de adresare nu mai reflectă starea civilă. Practica administrativă urmează această tendință. “Mademoiselle” (domnișoară, în franceză) este eliminat treptat din formularele administrative în țările francofone și rămân ca variante doar “Madame” (doamna) și “Monsieur” (domnul). În textele Parlamentului, se preferă să se renunțe la “Monsieur”, “Frau”, “Ms” etc. în favoarea numelui complet al persoanei respective.

Articolul anterior

Schaeffler România reciclează sau valorifică 90 la sută din deșeurile pe care le generează

Articolul următor

Companiile din România sunt tot mai interesate de soluțiile digitalizate de motivare a angajaților

Articole din aceeași categorie
Total
0
Share