Nimeni nu mai vrea săptămâni de lucru de 40 de ore. Toți vor să lucreze 4 ore pe săptămână, pe un laptop, în Bali

Partea ascunsă a epidemiei muncii de oriunde, de care milenialii s-au îndrăgostit până peste cap.

Kele Mogotsi

Actriță & antreprenoare

Ideea de a lucra 40 de ore pe săptămână poate face ca un tânăr de 20-30 de ani să o ia la fugă spre celălalt capăt al lumii. Numai ideea de a începe munca luni dimineață, la 8:00, de a mânca un sandviș în timpul orei de prânz fixe și de a ne alătura coloanei de navetiști aflați într-o goană nebună, în drumul spre casă, la ora 17:00, ne provoacă un gol în stomac.

Apoi, ia-o de la capăt încă patru zile, până când se apropie glorioasa miniexcursie din weekend.

Recunosc, chiar și când scriu despre asta devin agitată și am o senzație de disconfort.

Monotonia? Rutina? Siguranța locului de muncă și beneficiile?

Acestea sunt idei nedorite și ciudat de străine pentru mulți tineri profesioniști.

În mare parte, nu-i vina noastră, dar nu-i mai puțin adevărat că, în mare măsură, am dat familiaritatea și confortul pentru nesiguranța veniturilor și pentru aventură, deoarece suntem generația care redefinește abundența, fericirea și ce înseamnă să fii un visător.

Vrem ca vocația noastră să ne fie și profesie. Ele nu se mai exclud reciproc.

Am învățat asta pe propria-mi piele. Ca absolventă de contabilitate, am lucrat în Finanțe înainte de a renunța la costumul de pinguin pentru o muncă creativă și independentă în industria divertismentului. La vremea respectivă, poate că am fost o anomalie, dar în prezent nu sunt singura.

Și restul lumii recuperează, încet-încet, acest decalaj. Vizele pentru nomazii digitali sunt acum la modă în țări precum Costa Rica și Barbados. Unele state americane ademenesc milenialii și generația Z cu cecuri de 10.000 de dolari și credite fiscale, pentru a se muta în orașele lor.

Când dăm scroll în feed-urile de pe Instagram, ne roade invidia când vedem oameni în pantaloni scurți și șlapi, privind un apus de soare pe plajă, într-o locație exotică, lucrând la laptop pe fundalul unei vacanțe tropicale, trăind cea mai bună viață posibilă.

O viață care cândva era rezervată și despre care se presupunea că poate fi atinsă doar de pensionarii de 65 de ani este acum căutată de tinerii de 25 de ani, care au un laptop.

Înainte, trebuia să lucrezi cel puțin un an la o nouă companie pentru a acumula suficiente zile de concediu ca să pleci o săptămână, însă aceasta nu mai este o opțiune acceptabilă pentru mulți.

Am devenit generația care vrea să aibă “prăjitura” și să o mănânce.

Această tendință mi-a atras atenția atunci când am constatat că prietenii mei își schimbau locul de muncă și compania în fiecare an sau la doi ani. Părea că, de fiecare dată când ne întâlneam, erau în interviuri pentru un nou post, la o nouă companie, sau erau în perioada de preaviz de două săptămâni la actualul angajator.

Unii solicitau transferul la un nou birou. Alții făceau schimbări mai mari – își lăsau lucrurile personale în depozite și se mutau la propriu în Bali sau în Spania, cu nimic altceva decât economiile de câteva mii de dolari și Macbook-urile lor.

Ne-am dat seama că nu trebuie să muncim neapărat dintr-un birou aflat într-un zgârie-nori. Câtă vreme avem o conexiune wifi decentă, ne putem face treaba (cea mai mare parte) de oriunde. Putem organiza prin Zoom întâlnirile de luni. Nu prea avem nevoie de conversațiile cu colegii, pe hol, când există Slack. În plus, pandemia a făcut ca toate aceste lucruri să fie și mai adevărate, fiindcă am fost cu toții forțați să ne desfășurăm activitatea de la 9 la 5 de acasă.

Acest lucru este valabil și pentru restul angajaților – pentru freelanceri și pentru cei care lucrează în gig economy. Pot fi șoferi Uber oriunde, deci nu depind de locație. Își pot gestiona business-ul Amazon FBA și magazinul Shopify la fel de eficient de pe o plajă din Seychelles sau dintr-o cafenea din Paris. Nu vor zece zile de concediu pe an și contracte de închiriere greu de reziliat.

Libertatea și mobilitatea sunt mai importante decât abonamentul la dentist, plătit de firmă.

Companiile înțelepte se adaptează acestui trend. Pentru a recruta genul de talente pe care îl doresc, companii precum Netflix au ridicat miza și oferă concediu nelimitat. Fiindcă există o curbă de învățare pentru a implementa eficient politici de acest gen, unele companii au ratat ținta.

Cu toate acestea, majoritatea angajaților le preferă.

Angajații și angajatorii analizează în mod activ modul în care pot integra ambele idealuri. Dorim să ne facem ziua de lucru cât mai plăcută și mai eficientă posibil.

Din punct de vedere tehnic, da, putem să răspundem la e-mailuri și să ținem o conferință telefonică Zoom la fel de ușor din spațiile fizice de birou ca de pe o plajă din Bali.

Dar se pare că lucrul de oriunde nu-i atât de simplu pe cât se crede. În goana noastră după stilul de viață organizat în jurul laptopului, s-ar putea ca, pe termen lung, să facem mai mult rău decât bine sănătății noastre mintale și fericirii fiecăruia dintre noi.

Milenialii au fost încântați de ideea de a călători în lume, în timp ce erau încă angajați.

Harvard Business Review

Nu este nimic în mod fundamental greșit în a-ți dori ce este mai bun din ambele lumi, mai ales dacă le poți avea în același timp. E chiar nobil să vrei să aduci o contribuție semnificativă și morală muncii tale, dar și să te distrezi cât mai mult posibil.

Noi suntem generația care moștenește o criză climatică – nu din vina noastră, ci doar din cauza neglijenței și a iresponsabilității celor dinaintea noastră. Și depinde de noi să o rezolvăm. Așa că unii s-ar putea simți împinși, sau chiar îndreptățiți, să-și urmeze dorința de a experimenta totul înainte ca Maldivele să dispară sub apă sau cât timp rinocerii africani sunt încă în viață.

Nu suntem blocați în credite ipotecare și rate la mașini care ne vor lua toată viața profesională pentru a le achita, astfel că venitul nostru disponibil este direcționat diferit față de cel al părinților noștri.

Faptul că am crescut cu rețelele de socializare și cu internet nu a făcut decât să sporească dorința de a călători și de a munci pentru a ne câștiga existența. Suntem dependenți de aprobarea altora și de metricii de vanitate din obținerea de like-uri și followeri. Ca urmare, facem tot ce putem pentru a le obține.

Ne hrănim cu conținut care este inspirațional și aspirațional. Când vedem un vechi prieten din liceu care postează o fotografie glorioasă pe o cămilă în deșertul Iordaniei, efectul de dopamină ne obligă să vrem să facem din asta acum o experiență reală și în viața noastră. Chiar dacă aceasta înseamnă că trebuie să facem economii pentru a o atinge.

Problema cu asta e că, de multe ori, nu am câștigat-o și devenim generația care se confruntă cu consecințele “meritului nemeritat” și cu sindromul “prea mult, prea devreme”. Dacă nu #TrăimCeaMaiBunăViață online, atunci ne simțim ca niște ratați, ca niște neadaptați, și ne simțim ca și cum e ceva în neregulă cu calea pe care am ales-o.

Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.

Realitatea este că nu este tocmai normal să aterizăm într-o carieră care să ne dea senzația că avem imediat un impact și un scop. Postul tău de începător, proaspăt ieșit din facultate, nu va avea același impact sau scop ca acela al unui manager de proiect global, pentru un ONG, cu 20 de ani de experiență.

Într-o cultură în care răsplata vine instantaneu, aceasta este o realitate pe care nu am acceptat-o.

Social media exagerează cultura comparării și nu face decât să exacerbeze sentimentul că ar trebui să înființăm următorul startup de un milion de dolari sau să călătorim cu rucsacul în spate prin Asia cu o afacere de comerț electronic.

Adevăratele consecințe sunt modul în care ne afectează relațiile și împlinirea personală. În goana noastră de a trăi o viață à la Kylie Jenner, am pierdut capacitatea de a construi relații profunde și intime unii cu alții și părăsim prea repede nava atunci când nu suntem fericiți la locul de muncă.

Autorul și speakerul motivațional Simon Sinek a descris cum satisfacția profesională și puterea relațiilor personale sunt ceea ce ne lipsește cel mai mult, pentru că, “pur și simplu, nu există o aplicație pentru asta”.

Sinek descrie și modul în care idealismul în care trăiesc milenialii le afectează fericirea. El spune că antidotul pentru asta este răbdarea.

Ce trebuie să învețe această generație tânără este răbdarea. Lucruri care contează cu adevărat, cum ar fi dragostea, împlinirea profesională, bucuria, încrederea în sine… toate acestea cer timp. Uneori poți accelera anumite părți, dar călătoria generală este abruptă și lungă. Și dificilă. 

Simon Sinek

Atunci când începem să acceptăm efortul și timpul pe care îl necesită, vom fi mai mulțumiți de micile progrese zilnice pe care le facem, în loc să ne dorim să fim deja spre capătul drumului. Ne vom da seama că drumul în sine oferă satisfacții și nu destinația pe care am idealizat-o, pentru că așa am fost păcăliți să credem. Am fi mai satisfăcuți și mai împliniți de ce producem atunci când rezultatele vin după ani de efort.

Gânduri de final

Nu-i vorba să sacrifici distracția pentru un loc de muncă. Este vorba doar să apreciezi că timpul și efortul sunt elemente vitale pentru orice lucru de valoare.

Clar, dacă poți lucra de oriunde și vrei (sau ai nevoie) să o faci, atunci fă-o. Dacă poți să ai și prăjitura și să o mănânci, fă-o!

Dar nu te lăsa păcălit crezând că un “birou” pe o plajă din Bali îți va oferi o bucurie și o împlinire profundă. Simpla schimbare a codului poștal și scurtarea programului de lucru nu-ți vor aduce bucuria obținută prin promovarea unor relații apropiate la locul de muncă și a sentimentului că ai realizat ceva.

Acestea sunt seturi de abilități ce trebuie dezvoltate în timp, în ani de perseverență și învățând cum să formezi relații solide cu prietenii și colegii tăi.

Nerăbdarea este un ucigaș de visuri. Orice lucru de valoare are nevoie de timp.

Acest articol a fost publicat și pe Medium.

Actriță și antreprenoare, Kele Mogotsi este originară din Botswana, iar acum trăiește la New York. Se mândrește cu cele peste 50 de vize diferite din pașaportul său. Este fondatoarea 3rd Culture Productions, o companie de producție de film și televiziune care își propune să rezolve problema subreprezentării africanilor și a altor grupuri minoritare în industria de divertisment.

Articolul anterior

De mâine, șomajul tehnic nu se mai decontează de la bugetul de stat

Articolul următor

Parteneriat Salarium și UCMS by AROBS pentru accesarea instant a unui avans din salariu

Articole din aceeași categorie
Citește

Inovația pe frontul de est

După revoluția din 1989, economiile din Est intră într-o nesistematizabilă tranziție către economia de piață. Efecte? Inflație, privatizări,…
Total
58
Share