Companiile cu datorii de peste un milion lei la bugetul de stat la 31 decembrie 2018, aflate în dificultate financiară, trebuie să depună, până la 30 septembrie 2019, notificarea privind intenția de a aplica pentru măsura de restructurare financiară, reamintesc reprezentanții D&B David și Baias și ai PwC România.
„După această dată, nu mai poate fi solicitată restructurarea financiară, iar reprezentanții ANAF au, potrivit acestui act normativ, obligația să ceară deschiderea procedurii insolvenței. Acesta poate fi văzut ca un moment zero pentru companii și să le forțeze să ia atitudine în privința situației economice dificile în care se află, în timp ce statul se așteaptă că, prin aprobarea unor asemenea măsuri de restructurare, va obține sume mai mari decât în cazul derulării procedurii de intrare în insolvență a respectivelor companii”, arată Dan Dascălu, Partener Coordonator al Practicii de Litigii D&B David și Baias.
Conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice (MFP), gradul de recuperare a datoriilor de către ANAF se situează la 6-7 la sută în cazul executărilor silite și la cinci la sută în cazul procedurilor de insolvență. MFP a identificat 2.633 companii private, cu datorii de 21,53 miliarde lei, 31 de companii cu capital de stat, cu datorii de 1,7 miliarde lei, și 28 cu capital mixt, cu datorii de 917 milioane, care se califică pentru această măsură.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
„Scopul declarat al acestei măsuri vizează, în principal, reducerea arieratelor bugetare și urmărește și evitarea deschiderii procedurii insolvenței împotriva contribuabililor eligibili și o ultimă încercare de revitalizare a lor din punct de vedere economic. Termenul de 30 septembrie, prevăzut pentru depunerea notificării privind intenția de restructurare a obligațiilor bugetare, este, în opinia noastră, unul extrem de scurt pentru acest deziderat, având în vedere că se impune o analiză premergătoare detaliată din partea companiilor, pentru a decide dacă urmează sau nu să acceseze această facilitate fiscală, prevăzută de OG 6/2019. 2 Aceasta presupune un efort susținut și concentrat, ce va trebui derulat de companiile interesate, pentru a se asigura că sunt acoperite corespunzător numeroasele aspecte tehnice delicate necesare a face ca planul de restructurare să poată fi aprobat de autoritățile fiscale”, declară Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias.
Practic, restructurarea financiară este o alternativă la procedura eșalonării la plată, prevăzută în prezent în legislație. Sunt eligibile companiile care se află în dificultate financiară ce nu poate fi considerată temporară și care, din acest motiv, nu se califică pentru eșalonare.
„Restructurarea obligațiilor bugetare are unele elemente de similitudine și cu procedura insolvenței, ținând cont de faptul că solicitarea de restructurare trebuie, în mod obligatoriu, însoțită de un plan de redresare similar planului de restructurare din procedura insolvenței, dar și de un test al creditorului privat prudent, întocmite de un expert independent. Expertul care face planul de restructurare și monitorizează implementarea sa ar putea fi o societate ce oferă servicii integrate (restructurare, evaluare, consiliere fiscala și juridica), cu experiență în procedurile de insolvență și restructurare, pentru că procedura este oarecum similară procedurii de reorganizare în insolvență. Odată intrați în această procedură, autoritatea fiscală asigură un control atent atât prin atribuțiile proprii de supraveghere, conferite de prevederile actului normativ, cât și prin prezența acestui expert, care are rolul unui observator în acest proces. Beneficiarul își asumă în integralitate riscul calității și respectării exigențelor cu privire la realizarea și îndeplinirea planului, iar autoritatea fiscală are obligația de a sancționa, după caz, atât planul, cât și modul de implementare a acestuia”, spune Cristian Gavril, Director Coordonator al departamentului de restructurare din cadrul PwC.
Testul creditorului privat prudent este necesar pentru ca măsura de restructurare financiară să nu intre sub incidența ajutorului de stat. „Este o modalitate prin care statul se asigură că nu a oferit ajutor de stat, astfel că orice măsură propusă în planul de restructurare trebuie bine argumentată. Prin aplicarea ordonanței 6, statul trebuie să se asigure că recuperează sume mai mari decât în cazul executării silite și al falimentului. La baza analizei se află planul de restructurare și evaluarea activelor ce pot fi valorificate. Activele deja gajate sau ipotecate nu vor face parte din acest plan”, explică Ruxandra Chiriță, Director Coordonator al Practicii de Ajutor de Stat din PwC.
Condiții pentru restructurarea financiară:
- Persoane juridice de drept public sau privat;
- Se află în dificultate financiară, care nu poate fi temporară, să nu fi fost dizolvați, să nu se afle în procedura insolvenței, dar cu riscul intrării în insolvență;
- Să nu îndeplinească condițiile pentru a beneficia de eșalonarea la plată prevăzută de Codul de Procedură fiscală și să aibă toate declarațiile fiscale depuse, până la data depunerii notificării privind intenția de restructurare sau să le depună într-un termen de maximum zece zile de la solicitarea organului fiscal în acest sens.
Restructurare financiară vs reeșalonare
- În cazul restructurării, nu se aduc garanții, comparativ cu cel de reeșalonarea;
- Plata datoriilor se face într-un timp mai rezonabil, de șapte ani, cu posibilitate de prelungire până la zece ani, cu termene exacte de plată, față de 2-3 ani, în cazul reeșalonării;
- Plata ratelor începe din al doilea an, iar valoarea acestora poate fi stabilită diferențiat, în funcție de planurile de afaceri ale contribuabilului;
- Anularea integrală a obligațiilor accesorii aferente acestora, în măsura în care procedura se finalizează cu succes;
- Combinat, măsura „plății în rate”, contribuabilii pot solicita și aplicarea uneia dintre următoarele facilitați:
– Anularea unui procent de până la 50 la sută din debitul principal și a tuturor accesoriilor aferente debitului restant, însă în acest caz este obligatorie plata unui ”avans” de 5-15 la sută din debitul principal;
– Conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare principale, aplicabilă pentru debitorii la care statul este acționar integral sau majoritar;
– Stingerea obligațiilor prin darea în plată a unor bunuri imobile, chiar și aflate în insolvență.
PwC este o rețea de firme prezentă în 158 de țări, cu mai mult de 250.000 de profesioniști care oferă servicii în domeniul auditului, consultanței fiscale și pentru afaceri.