În 1995, la 26 de ani, era cel mai tânăr arbitru din prima divizie a fotbalului românesc, iar specialiștii îi prevedeau un viitor strălucit. Un an mai târziu, era taximetrist în Canada și arbitra meciuri între amatori. În 2012, era desemnat cel mai bun arbitru din campionatul nord-american, pentru ca în noiembrie 2013, forțat de regulamentul FIFA, să spună “adio” carierei internaționale, cu un meci Brazilia-Chile, jucat la Toronto.
La 18 ani, Silviu Petrescu a avut de luat o hotărâre importantă. Se împărțea între cariera de fotbalist și cea de arbitru, și a simțit că nu va face față pe ambele fronturi. Tatăl lui, Radu, el însuși arbitru de top, l-a ajutat să ia decizia corectă: l-a sfătuit să devină arbitru, fiindcă avea o șansă în plus să rămână pe teren o perioadă mai îndelungată: dacă arbitru putea să fie și după 40 de ani, la vremea aceea rareori se întâmpla ca un jucător să fie încă în activitate după ce a împlinit 35 de ani.
“După ce am avut această discuție, am știut doar că trebuie să pun ghetele în cui și să încep să arbitrez serios. Și s-a dovedit a fi o mișcare bună”, povestește Silviu Petrescu pentru Goal.com. Sub îndrumarea tatălui și mentorului său, nimic nu părea să-l mai oprească pe Petrescu jr. din drumul spre succes. La 26 ani, a devenit cel mai tânăr arbitru în prima ligă a României, la opt ani de când arbitrase primul meci, Metrom Brașov – FC Olt.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Asta se întâmpla în 1995. La șase ani de la Revoluție, economia României era în vrie, cu o inflație galopantă și o rată a șomajului în creștere. De aceea, Silviu Petrescu a ajuns la concluzia că ar fi mai bine să plece din țară. “Cariera mea de arbitru mergea bine, dar m-am gândit la mine, la soția mea și la viitorul nostru. Ne-am întrebat dacă acesta este locul în care vrem să trăim, dacă am avea și un copil. Am știut că-i momentul să plecăm”.
Un an mai târziu, familia Petrescu pleca spre Canada. În Kitchener-Waterloo, Ontario, o aștepta sora lui Silviu. Mutarea într-o țară nouă însemna să ia totul de la zero, dar înainte de a părăsi România, Silviu Petrescu i-a promis ceva tatălui său: că, într-o bună zi, va deveni arbitru internațional.
Visul canadian
În Canada, diplomele arbitrului Petrescu nu mai erau valabile. A început să lucreze ca taximetrist și arbitra meciuri de amatori, în timpul liber. Totul s-a schimbat într-o singură zi. Tony Camacho, unul dintre arbitrii cu ecuson FIFA din Canada, trecea prin Kitchener-Waterloo și a ajuns întâmplător la un astfel de turneu. L-a recunoscut pe Silviu Petrescu și a fost șocat să vadă că un arbitru de calibrul românului oficia la un nivel atât de scăzut. “I-am zis: uite, Tony, am venit din România și nu știu pe nimeni aici. Și i-am spus că vreau să evoluez. Așa am început să merg la cursuri și la turnee, iar ușor-ușor am început să urc”, își amintește Silviu Petrescu.
Cu ajutorul prietenului său, Petrescu și-a “recuperat” ecusoanele și, în 2002, a devenit arbitru FIFA Pro. Promisiunea pe care i-o făcuse tatălui său era, astfel, îndeplinită. Petrescu știe că, dacă ar fi rămas în România, ar fi putut deveni arbitru FIFA mult mai devreme, dar nu regretă decizia sa de a pleca. A venit în Canada pentru ca familia sa să aibă o viață mai bună și s-a ținut de cuvânt.
Cel mai bun arbitru canadian
În 2007, alături de alți trei canadieni, a făcut pasul spre Major League Soccer (MLS), liga profesionistă nord-americană, în care începeau să apară vedete din toată lumea. Chiar în acel an, David Beckham semna pentru LA Galaxy. În 2012, Petrescu a fost numit Arbitrul Anului – primul canadian care câștigă acest titlu – și a arbitrat finala Cupei MLS, între LA Galaxy și Houston Dynamo, chiar ultimul meci al lui Beckham în liga americană.
Pe scena internațională, totul a început cu un meci Toronto Lynx – TSV 1860 München, în mai 2002. Nu a lipsit nici de la Campionatul Mondial U-20, organizat în Canada, în 2007, însă jocurile de calificare pentru Cupa Mondială 2010 și 2014 i-au oferit lui Petrescu amintiri de neuitat. Una dintre ele: victoria Mexicului asupra Braziliei, în iunie 2012, în fața a 84.516 spectatori, pe Cowboys Stadium din Dallas. De altfel, de Brazilia s-a legat și finalul carierei sale de arbitru FIFA.
Au trecut ani buni de când Silviu Petrescu n-a mai arbitrat meciuri internaționale, însă și-a continuat cariera în MLS. Anul trecut, a fost la “centru” la nouă meciuri, pentru ca anul acesta să fie desemnat să monitorizeze sistemul de arbitraj video (VAR), la partide cu miză. În tot acest timp, în ciuda succesului de pe teren, Petrescu n-a uitat că fotbalul este, pentru el, “doar un hobby”. Chiar în anul în care devenea cele mai bun arbitru din America de Nord, conducea un taxi, 40 de ore pe săptămână.