Cel mai mare impact l-a avut, cred angajatorii, influența contextului economic asupra rezultatelor financiare ale companiei, dar și creșterea presiunii pe rezultate, măsurile directe asupra echipelor (tăieri de salarii, înghețări de salarii, tăieri de beneficii, disponibilizări) sau creșterea volumului de muncă cu rezultate mai slabe decât în anii trecuți. 44,6 la sută menționează că măsurile pe care au fost nevoiți să le ia au vizat reducerea costurilor aferente personalului.
Raluca Dumitra, Head of Marketing @ eJobs: „Trei sferturi dintre companii au ales să comunice transparent cu angajații și să-i informeze proactiv despre starea actuală din companie, dar au încercat să nu-i alarmeze până la momentul luării unor decizii finale. Doar 24,3 la sută au ales să nu comunice specific pe acest subiect. Observă, însă, că productivitatea angajaților, deși constantă, se obține cu un efort emoțional vizibil mai mare (64,1 la sută), iar 31,3 la sută spun chiar că a scăzut, în condițiile în care anxietatea și demotivarea le afectează rezultatele. 4,7 la sută spun că productivitatea/ angajat a crescut deoarece oamenii muncesc mai mult de teama de a-și pierde jobul”.
Una dintre principalele probleme ale acestui an a fost legată de scăderea puterii de cumpărare, într-un puternic context inflaționist. Totuși, 41,4 la sută dintre angajatori nu au putut oferi măriri salariale în 2026, 31,4 la sută au gestionat presiunea inflației asupra salariilor prin creșteri punctuale, doar pentru performerii de top, iar 20 la sută au făcut indexare integrală cu rata inflației pentru toți angajații. 7,1 la sută au ales să ofere bonusuri unice în locul măririlor salariale brute.
În absența unor ajustări salariale pe plus, angajații au început să aprecieze mai mult beneficiile extrasalariale. Tichetele de masă contează cel mai mult pentru ei acum, urmate de asigurarea medicală privată, posibilitatea de a lucra remote și bonusul de performanță.
Cât de deschiși sunt să renegocieze pachetele salariale pentru retenția oamenilor-cheie, în acest an? 45,3 la sută nu au putut face asta, fiindcă au fost limitați strict de un buget de criză nenegociabil. 25 la sută au fost foarte deschiși în această direcție și dispuși să facă orice efort ca să nu piardă oamenii-cheie.
Raluca Dumitra: „De partea angajaților, lucrurile de văd altfel: în timp de 41 la sută înțeleg doar parțial constrângerile financiare din companii, 31 la sută nu le înțeleg deloc și, mai mult, cred că angajatorii le prezintă ca pretexte ca să nu mărească salariile. Această stare de fapt se suprapune și peste un procent de 33 la sută dintre respondenții angajați, care se simt în burnout ridicat. 42 la sută acuză o stare de oboseală funcțională, iar 19 la sută sunt în pragul depunerii demisiei. Asta deși 44,3 la sută dintre angajatori nu cred că au colegi în burnout, iar 34,4 la sută au identificat doar câteva cazuri izolate”.
În ceea ce privește sentimentul de siguranță pe care îl au cu privire la locul lor de muncă în următoarele 12 luni, 37,8 la sută se simt relativ siguri, dar stau cu ochii pe piață ca să fie pregătiți pentru orice eventualitate. 27,9 la sută sunt mai degrabă nesiguri și se așteaptă la restructurări oricând, 21,2 la sută caută deja altceva de teamă că își vor pierde jobul. 13,1 la sută au un puternic sentiment de securitate din acest punct de vedere pentru că lucrează într-o companie stabilă.
33,9 la sută dintre angajatori recunosc că loialitatea angajaților a scăzut mult din motive financiare și că oamenii sunt dispuși acum să plece pentru orice ofertă financiară mai bună. 46,8 la sută spun că, dimpotrivă, oamenii au rămas loiali chiar și în aceste condiții, iar 19,4 la sută cred chiar că dificultățile din ultimul an au sudat și mai mult echipa.
De altfel, răspunsurile angajaților arată că, dacă ar primi o altă ofertă de job cu un salariu cu 15 la sută mai mare decât cel pe care îl au în acest moment, 28,3 la sută dintre ei ar încerca sa folosească această ofertă ca să negocieze cu actualul angajator, 24,8 la sută ar pleca imediat fiindcă au nevoie urgentă de bani, 25,1 la sută ar rămâne la locul de muncă pentru siguranță/ stabilitate, iar 21,8 la sută ar respinge oferta pentru că nu vor să riște nimic în acest context economic.
Stabilitatea jobului este principalul element de retenție în companie, după care urmează cultura și mediul de lucru, flexibilitatea (mod de lucru remote/ hybrid) și pachetul salarial.
Dacă ar putea schimba un singur lucru la jobul lor, 43,5 la sută dintre angajați spun că salariul ar fi acel lucru. 18,2 la sută ar schimba volumul de muncă/ stresul, 15,1 la sută stilul de leadership al managerului, șapte la sută flexibilitatea programului și șase la sută comunicarea cu angajații.
Sondajul a fost realizat în septembrie, pe un eșantion de 115 angajatori (manageri și specialiști în resurse umane, manageri de departament, CEO și antreprenori) și pe 1.000 de angajați.
