De ce a pierdut Hitler războiul: Soft Skills

Nu de puține ori am pus această întrebare: de ce a pierdut Hitler războiul? Și am primit cele mai variate răspunsuri. Că s-a împărțit pe două fronturi. Că nu s-a organizat bine în Rusia. Că nu și-a gestionat bine forțele în Africa și nu s-a repliat când trebuia. Că nu a fost mai agresiv la Dunkirk. Că, de fapt, nu a pierdut războiul, nici nu a murit, ci a pus bazele unei conspirații mondiale de șerpilieni extratereștri.

Andrei Samoil

Fondator & formator @ Academia 1,61

Ce este interesant este că toate răspunsurile par a pierde din vedere imaginea de ansamblu, imaginea mai profundă, din care chiar am putea găsi ceva util de învățat. Nu doar despre cum poate fi invadată Polonia, ci despre cum, atunci când ești în poziție de forță, este foarte ușor să nu mai auzi.

Hitler avea alături de el o serie de consilieri militari și strategi foarte buni, dar, în repetate ocazii, nu i-a ascultat. Iar asta s-a întâmplat, printre altele, pentru că nu știa să dea și să primească feedback. Oare cum ar fi arătat lumea acum dacă Hitler ar fi avut acele abilități pe care acum le numim Soft Skills?

Astăzi, cam toată lumea a auzit câte ceva despre feedback. Ba chiar tratează noțiunea ca fiind una de bază atunci când vorbim despre comunicare și despre soft-skills. Ce este însă interesant este faptul că, de multe ori, ne oprim la a numi noțiunea la suprafață și riscăm să pierdem esența și rostul ei. Îmi încep training-urile, în ultima vreme, întrebând participanții ce înțeleg prin feedback și care este rostul lui. Și aproape toți vorbesc despre ei și prea puțin despre cel ce primește feedback.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

Una dintre definițiile pe care le-am auzit, și care se apropie destul mult de a descrie corect ideea de feedback, este: ”Feedback-ul este o unealtă structurată pentru descrierea propriei percepții”. Este bine, așa este, dar este descrisă doar jumătate din unealtă. Cred asta pentru că, în acest caz, esența este în definirea scopului.

De ce dorim să ne exprimăm propria percepție? De ce folosim structura sandwich? De ce trebuie să-l ancorăm în timp? De ce trebuie să fie sugestiv și constructiv, dacă urmărim doar să ne exprimăm propria percepție?

Facem asta pentru că scopul real al unui feedback este echilibrarea și armonizarea unei relații, iar asta se poate face influențând (într-un fel sau altul) comportamentul celui care primește feedback. Deci trebuie să ne gândim la cel ce primește feedback, nu este doar despre descrierea propriei percepții. Trebuie să fim în stare să stabilim o relație, nu doar să comunicăm, să arătăm empatie ca să vorbim ”pe limba” celui din fața noastră și, mai ales, să îi insuflăm o mentalitate flexibilă și de creștere (cum o definește Carol Dweck – Growth Mindset). Și trebuie să facem toate acestea în câteva cuvinte și propoziții atent alese ca parte a unui feedback corect.

Sigur, mai trebuie să știm și cum să primim feedback. Este important să știm cum să ascultăm activ, cum și ce să întrebăm și, mai ales, cum să interpretăm corect feedback-ul primit. Uneori este greu, cu siguranță este complex și poate fi debusolant, necesită efort, echilibru, considerație și atenție, dar, de asemenea, poate fi extrem de util, poate uni echipa și poate clădi relații și colaborări extrem de solide și productive.

Mi se pare foarte îmbucurător să văd că, în ultimul timp, din ce în ce mai multe companii încep să acorde o importanță mare dezvoltării culturii de feedback și soft-skills (comparabil de mare cu cea acordată rezultatelor imediate, a raportărilor sau a KPI-urilor). Consider că aceasta este o mișcare foarte inteligentă pentru că, până la urmă, oamenii nu vin să se angajeze pentru a lucra lângă o firmă mare și luminoasă, ci vor să lucreze lângă alți oameni cu care se simt bine și cu care fac echipă bună.

Practic, ar trebui să ajungem să punem preț pe încredere, pe conexiune, relații, confort emoțional și un esprit-de-corps la fel de mult ca pe rezultate și performanță. Iar asta va crea o echipă puternică, agilă și unită. Astfel, rezultatele echipei vor crește inerent, organic și natural, fără prea multă presiune și stres. Dar Hitler nu a știut asta.

Oare cum ar fi arătat acum lumea dacă Hitler ar fi știut să dea și să primească feedback?

Articolul anterior

Polonezii de la Airly primesc o finanțare de 3,3 milioane de dolari și fac angajări în România

Articolul următor

Florin Godean, Country Manager Adecco România, este noul președinte al Camerei de Comerț Elveția-România

Articole din aceeași categorie
Citește

Drumul nostru spre succes

Pentru compania Marquardt, ziua de 19 aprilie este una specială. Ea marchează, în istoria Grupului nostru, un moment…
Total
0
Share