Anul trecut, starea de bine a angajaților din România s-a aflat într-o zonă funcțională, dar fragilă, potrivit Indexului stării de bine ale angajaților români, realizat de RoCoach și Novel Research.
Deși mai mult de 41 la sută dintre angajați au reușit să-și mențină un nivel rezonabil de echilibru la locul de muncă, un angajat din patru s-a aflat într-o zonă de risc psihologic și burnout, în timp ce doar 30 la sută au indicat cu adevărat o stare de mulțumire ridicată, caracterizată prin relații sănătoase, autonomie, claritate și percepție de corectitudine la locul de muncă.
Indexul arată un scor de 70,3 puncte din 100 în 2025, ceea ce indică o siguranță moderată, dar și o vulnerabilitate crescută la șocuri organizaționale precum schimbări de leadership, presiuni operaționale sau instabilitate economică, și plasează România într-o zonă de „siguranță moderată”.
- diconium a depășit 100 de angajați în 2025 și consolidează România ca hub global pentru AI, cyber security și automotive software
- Peste 1.500 de joburi la stat, de la începutul anului, pe Jobradar24.ro – cu aproape 60 la sută mai multe decât în 2025
- Schoenherr promovează patru avocați, inclusiv un nou Partner
În 2025, bărbații au înregistrat o satisfacție mai mare la locul de muncă. 72,1 la sută au indicat o stare bună și foarte bună. Segmentul de vârstă 18-29 de ani a fost cel mai mulțumit. Domeniile cu cel mai mare grad de satisfacție au fost comerț/ vânzări (76,4 la sută), servicii bancare și sănătate (73,8 la sută fiecare) și ONG (66,6 la sută). La polul opus, angajații din domeniile IT&C și administrație publică au înregistrat cele mici niveluri de satisfacție.
Raportul arată că starea de bine nu este percepută de angajați ca un beneficiu sau un bonus, ci ca rezultatul modului în care este organizată și condusă compania pentru care lucrează. Diferențele de wellbeing urmează linii structurale clare: poziția în ierarhie, vechimea, domeniul de activitate și regulile formale și informale ale organizației.
Pe măsură ce vechimea angajaților în companie crește, starea lor de bine scade de la nivelul „excelent” la „bine”, însoțită de o creștere a zonei de tensiuni gestionabile, dar persistente. Organizațiile reușesc să transforme entuziasmul inițial în stabilitate, dar nu reușesc întotdeauna să mențină energie și sens pe termen lung.
Angajații, forțați să compenseze prin efort personal ce lipsește din designul muncii
Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach, prima companie de coaching din România și dezvoltator al Organizational Transition Quotient: „Majoritatea angajaților își fac treaba, dar sistemele organizaționale îi forțează să compenseze prin efort personal ce lipsește din designul muncii: claritate, echitate, autonomie și relații sănătoase cu managementul.
În 2026, provocarea reală pentru companii nu mai este retenția, ci menținerea vitalității oamenilor pe măsură ce cresc în roluri și responsabilitate. Un angajat care rămâne, dar își pierde energia, nu mai creează valoare”.
În 2025, principalele surse de epuizare au fost volumul mare de muncă (23,3 la sută), presiunea constantă a termenelor-limită (19,6 la sută), lipsa echilibrului dintre viața personală și cea profesională (16,4 la sută) și absența feedbackului (9,1 la sută). În aproape toate segmentele analizate, șeful direct apare ca factor determinant al stării de bine a angajaților (19,3 la sută).
Indexul Employee Wellbeing 2025 a fost realizat pe un eșantion național de 1.000 de angajați din mediul urban, în perioada noiembrie-decembrie 2025.
