Mânuiește cu precizie bisturiul, apoi „coase” cuvintele în poezii. Horia Mocanu – eroul unui nou episod al campaniei Agerpres, Tânăr de România – este unul dintre medicii tineri care au ales România. Pentru că a simțit că aici își poate trăi din plin pasiunile de a fi totodată pilot, sportiv și poet.
Horia Mocanu are 38 de ani și lucrează la Spitalul Județean Ilfov, ca medic primar ORL. A ales medicina după ce a fost nevoit să renunțe la visul de a face carieră în aviație, pentru că depășea baremul de înălțime pentru aviația de vânătoare.
Datorită mamei sale, asistent medical, a ajuns să îngrijească mai mulți câini. Așa a realizat că vrea să facă o profesie prin care să ofere sprijin. După ce a absolvit medicina, a rămas la catedra Universității Titu Maiorescu și a început rezidențiatul. Mânat de dorința de a învăța peste hotare, a plecat în Germania, în 2009, cu o bursă. Primul an l-a petrecut la Dresda, ca doctorand, apoi s-a mutat într-un orășel unde profesa ca rezident. Mărturisește că nu s-a adaptat niciodată acolo, din punct de vedere social și psihologic.
În ciuda motivației financiare, a decis să revină în țară, unde putea să își urmeze și pasiunile. Una dintre acestea este poezia, o evadare din tensiunea urgențelor din fiecare zi. Horia Mocanu a publicat mai multe poezii și are chiar un volum propriu. Tema sa preferată este iubirea.
După ce lasă jos condeiul, Horia trece la mingea de fotbal american, pentru că acest sport este o altă pasiune de-a sa. Împreună cu Bucharest Warriors, este vicecampion național. Iar de la hobby-urile terestre, trece la cele aeriene. Horia taie văzduhul cu precizia unui chirurg. Deși nu a făcut o meserie din asta, are licență de pilot. Ori de câte ori are ocazia, merge la Clinceni și se înalță cu un avion ușor, Icarus. Spune că zborul îi dă senzația de liniște și libertate.
Pentru Horia Mocanu, în România, viața are gust. Tratează pacienți, dar este și lector la Universitatea Titu Maiorescu. Studenților care îl întreabă dacă e mai bine să plece le spune să își găsească drumul, să vadă unde le este mai bine, dar dacă rămân aici, să încerce să facă tot ce pot ca să îmbunătățească țara.