Visul american al unei românce: jurnalist și designer în România, detectiv în SUA

O tânără originară din Şimleu Silvaniei, licenţiată în jurnalism şi design vestimentar în România, a schimbat, în câţiva ani, statutul de rezident în SUA cu cel de detectiv în Arkansas. A trecut printr-un post de ofiţer într-un penitenciar, dar şi printr-o dură pregătire fizică şi psihică, în academia americană de poliţie.

Povestea Danei Cotroneo (foto, dreapta) porneşte din Şimleu Silvaniei, oraşul în care a copilărit şi şi-a făcut studiile gimnaziale şi liceale, pentru ca mai apoi să ajungă studentă la Oradea. După o dublă licenţiere, în jurnalism şi design vestimentar, a plecat în SUA, prin Work and Travel, în 2010. A aterizat în orăşelul Hot Springs, din comitatul Garland, Arkansas. La câteva luni de la sosire, s-a căsătorit, după ce și-a cunoscut soţul prin intermediul unor prieteni comuni. Şi-a găsit şi un loc de muncă, care a fost însă doar o primă etapă în visul ei de a deveni ofiţer criminalist.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

“Hot Springs este un oraş mic şi frumos. Seamănă puţin cu oraşul în care am copilărit, Şimleu Silvaniei. Am lucrat, aproape cinci ani, ca <transaction processor>. Mi-au plăcut locul de muncă şi oamenii cu care lucram, dar am simţit că îmi lipsea ceva. M-am înscris iar la şcoală și am ales criminalistica. Mi-a fost destul de greu, mai ales din cauza limbii. Deşi vorbeam engleza destul de bine pentru România, odată ajunsă aici mi-am dat seama, de fapt, că engleza mea nu e engleza lor. Din cauza accentului local, dialectului şi limbajului de stradă, practic a trebuit să o iau de la capăt”, a povestit Dana Cotroneo pentru Agerpres.

“Vrei respect? Oferă respect!”

În decembrie 2014, a venit pe lume băieţelul ei. Sarcina a amânat finalizarea studiilor cu un an şi jumătate. Când fiul său abia împlinise un an, a venit şi prima şansă pentru a-şi îndeplini visul, dar şi prima provocare – un post de ofiţer la un penitenciar. “Am început lucrul în 15 aprilie 2016. A fost o zi extenuantă, mai mult psihic decât fizic. Mă aşteptam la ce e mai rău, dar nu e chiar aşa. Centrul de detenţie din Garland are o capacitate de 700 deţinuţi, dar nu am avut mai mult de 400. Încăperile în care sunt <cazaţi> le numim unităţi. Am avut şapte unităţi de bărbaţi şi una de femei. Eşti tu şi ei. Ai un birou în mijlocul lor, unde pot să vină oricând să te atingă. Au celulele lor, dar nu este nici un fel de barieră între tine şi ei”, susţine tânăra din Şimleu Silvaniei.

“Respect” este cuvântul care i-a ghidat activitatea şi i-a atras simpatia deţinuţilor, chiar şi după eliberarea lor. “Am o vorbă pe care o zic tot timpul: ce oferi, e ce primeşti. Asta le spuneam şi lor. Vrei respect? Oferă respect! Nu pot să îţi spun de câte ori am mers la cumpărături sau am mers în parc şi am dat peste foşti deţinuţi. Unii dintre ei, care au fost închişi pe o perioadă îndelungată şi mă cunoşteau destul de bine, au venit şi ori m-au îmbrăţişat, ori mi-au dat un <high five>. Dar majoritatea mi-au mulţumit, mie şi personalului de acolo, pentru tratamentul uman şi pentru respect”.

“Chinurile” din Academia de Poliție

Adevăratele provocări aveau să urmeze după ce Dana a decis să urmeze cursurile academiei de poliţie. Un bebeluş, un soţ plecat la muncă tocmai în Africa şi pregătirea dură din academie au fost câteva din situaţiile cărora a trebuit să le facă faţă. “Am absolvit în mai, cu diplomă în criminalistică, iar prin septembrie am aflat că sunt pe lista pentru academia de poliţie, pentru mai 2018. Luna mai a venit şi eu a trebuit să plec la cursuri, pentru 13 săptămâni. Am avut noroc ca am putut să vin acasă în fiecare vineri, dar duminica dimineaţa a trebuit să mă îndrept din nou spre academie. Te trezeai dimineaţa la 4,30, iar apoi în sala de sport, de la 4,50 până pe la 6,30. Duş rapid, uniforma şi cizmele în picioare, micul dejun la cantină şi cursuri până pe la 17-18, câteodată până la 21. Au golit canistre întregi de spray cu piper pe noi, la 40 de grade Celsius. Am avut lupte corp la corp sau cu bastoane de câteva ori pe săptămână, teste practice şi scrise. Am avut o săptămână întreagă de condus. Nu vorbesc de condusul normal al unui vehicul, ci maşini fără frâne, maşini fără faruri sau ştergătoare, pe ploaie, la 80 km/h, pe întuneric. Apoi, la poligon. Cum aproape orice persoană poate să deţină arme aici, este foarte probabil să dai peste ele în trafic. De accea, au adaptat scenariile, să le facă atât cât se poate de realiste”.

La doi ani după ce a intrat în sistemul american de poliţie, Dana Cotroneo a ajuns, în vara acestui an, detectiv. “Cu o săptămână înainte de absolvire, mi s-a oferit o poziţie de detectiv la departamentul de investigaţii criminalistice. Șeriful a discutat cu mine despre posibilitatea de a lucra în patrulă, în oraş. I-am zis că merg oriunde are nevoie de mine, înapoi la detenţie sau la patrulă dar, într-un final, mă voi pensiona de la CID (Criminal Investigation Division – Divizia de Investigaţii Criminalistice). Luni mai târziu, mi-au oferit slujba visurilor mele”, afirmă proaspătul ofiţer criminalist.

Aşa cum menţionează şi presa americană, Dana Cotroneo nu doar şi-a îndeplinit un vis, ci a “spart bariere” și a trecut peste stereotipurile privind locurile de muncă pe care le pot ocupa femeile indiferent de ţara în care se află.

Articolul anterior

Birourile Accenture rămân în West Gate până în 2025

Articolul următor

Reprezentanța locală Profimedia și Shutterstock are un nou Managing Director

Articole din aceeași categorie
Total
0
Share