La scurt timp după înfrângerea forțelor rusești în regiunea Harkov, în septembrie, în Rusia a fost declarată mobilizarea “parțială”. 300.000 de “rezerviști” vor fi (sau au fost deja) înrolați, dar documentele de recrutare sunt înmânate unor oameni cu puțină sau fără experiență militară. Asta a provocat panică în societate: sute de mii de ruși au fugit. Ce preț vor plăti piața muncii și economia rusă?
În ultimele săptămâni, au circulat estimări neconfirmate privind 700.000 de emigranți ruși de la lansarea “operațiunii speciale” până în octombrie, cifră negată de purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în timp ce numărul nașterilor în primele opt luni din 2022 a scăzut cu șase la sută față de aceeași perioadă din 2021. Problema populației a fost o preocupare serioasă pentru autorități chiar și în vremuri de pace: războiul o face și mai îngrijorătoare.
Într-un interviu acordat ziarului moscovit The Bell, specializat în afaceri economice și financiare, și preluat de N-IUSSP, o publicație a IUSSP (Uniunea Internațională pentru Studiul Științific al Populației), Vladimir Gimpelson, directorul Centrului pentru studii ale pieței muncii de la Școala Superioară de Economie din Moscova, a analizat consecințele războiului din Ucraina asupra pieței muncii din Rusia.
- ING Germania va avea un șef de Resurse Umane român, din noiembrie
- Auchan România la “majorat”: peste 7.000 de angajați, care activează în peste 50 de meserii
- EY România, ASE București și Banca Mondială lansează Programul MBA în Economia Educației și Leadership
Potrivit economistului rus, structura de vârstă din această țară era oricum problematică, cu un dezechilibru profund în anumite grupe de vârstă. Acesta este ecoul suprapus al multor evenimente dramatice care au punctat secolul al XX-lea, precum Revoluția, Al Doilea Război Mondial și schimbările de sistem din anii 1990 – mai puțin de opt milioane de persoane din grupa de vârstă 20-29 de ani, față de 11 milioane între 30 și 39 de ani. Asta înseamnă că grupa de vârstă cea mai aptă de muncă se dovedește a fi cea mai mică pe piața muncii. În plus, aceasta a fost lovită de multiple nenorociri din februarie 2022: război și răniri, mobilizare și emigrare. Numărul exact al tuturor acestor pierderi combinate nu este cunoscut, dar e clar că o parte predominantă a celor care au părăsit țara sunt bărbați tineri, la vârstele lor cele mai productive.
“Acesta este un șoc serios pentru demografia rusă și pentru piața muncii. Cei 300.000 de bărbați mobilizați reprezintă o pierdere de circa 0,5 la sută din întreaga forță de muncă, ceea ce se traduce printr-o scădere anuală similară a PIB-ului”, arată Vladimir Gimpelson.
Sistemul de sănătate, lovit puternic
Potrivit acestuia, mobilizarea nu este singura problemă: Rusia se confruntă și cu emigrarea în masă a multor tineri, cu pierderi umane care au avut loc înainte de începerea mobilizării și cu o incertitudine extremă, resimțită de toți membrii societății. Oamenii au încetat să mai lucreze pentru că sunt îngrijorați de ce s-ar putea întâmpla. Toate acestea se aplică nu numai bărbaților mobilizați, ci și familiilor lor, soțiilor și părinților, iar impactul este mult mai grav decât scoaterea temporară a 300.000 de oameni din economie.
Mobilizarea lovește puternic și în sistemul de sănătate: pe măsură ce numărul de oameni mobilizați și trimiși pe front crește, crește și numărul morților și al răniților. Sistemul de sănătate se va concentra asupra răniților de război și îi va neglija pe ceilalți, așa cum s-a întâmplat în timpul pandemiei, explică Vladimir Gimpelson.
Previziunile demografice pre-COVID ale Rosstat (Institutul Federal de Statistică) arătau că, până la începutul anilor 2030, numărul persoanelor active cu vârste între 20 și 39 de ani se va reduce cu circa un sfert față de 2017-2019 – o comprimare uriașă a forței de muncă și un șoc pentru economie.
În plus, productivitatea muncii variază în funcție de vârstă: crește până în jurul vârstei de 40 de ani, apoi se stabilizează sau chiar scade. Cel mai tânăr grup se află pe panta ascendentă a curbei sale de performanță. Aceasta înseamnă că nu-și vor atinge vârful potențialului maxim, ceea ce va afecta negativ performanța lor ca grup și economia în ansamblu.
Oprirea angajărilor, primul pas într-o criză
Angajatorii își dau seama acum de riscurile ca angajații lor de sex masculin să fie recrutați în orice moment. Cum vor reacționa?
”În primul rând, mă aștept la o reducere a volumului angajărilor. Acesta este întotdeauna primul și cel mai rapid răspuns la o criză. Ritmul concedierilor este mai lent, fiindcă lucrătorii sunt protejați într-un fel sau altul: de legi sau de propriile competențe. Dar angajările pot fi oprite într-o clipă. Este exact ce s-a întâmplat în al doilea trimestru din 2020: au fost chiar mai puține concedieri decât în anul precedent, dar ocuparea forței de muncă s-a contractat din cauza reducerii numărului de angajări”.
În al doilea rând, dacă ar exista un număr mare de femei în șomaj, ele ar putea ocupa posturile vacante existente. Dar rata lor de ocupare a forței de muncă este ridicată și puține femei sunt în căutarea unui loc de muncă. În plus, multe slujbe au fost până acum predominant masculine. De exemplu, șoferii de taxi, șoferii de autobasculante, operatorii de macara sau sudorii, iar unele dintre aceste profesii pot fi “feminizate” doar într-o măsură limitată.
În al treilea rând, cererea de forță de muncă este ea însăși amenințată. Investițiile sunt înghețate, multe întreprinderi sunt distruse. Antreprenorii, managerii, potențialii angajatori fug sau sunt mobilizați. Ca urmare, afacerile stagnează. Nimeni nu mai angajează pe nimeni.
Nici măcar anexarea unor noi teritorii ucrainene, care ar adăuga circa cinci milioane de locuitori populației Rusiei – un plus de trei la sută – nu va rezolva această problemă. Dimpotrivă. “Dacă sunt adulți mai în vârstă și copii, care nu au putut părăsi zona de război, atunci aceasta este o povară economică suplimentară pentru țară. În al doilea rând, zonele care sunt controlate acum de armata rusă sunt atât de devastate încât vor fi necesare resurse economice și umane considerabile pentru a le reconstrui”.
Șomajul, grija cea mai mică
Chiar după ce tinerii plecați pe front revin acasă, problema este departe de a fi rezolvată. “Dacă vorbim despre consecințele pe termen lung, șomajul este cea mai mică dintre grijile noastre. Nici măcar nu menționez decesele. Să ne gândim la sănătate, de exemplu. Unii se vor întoarce cu răni, iar alții, așa cum știm din experiența conflictelor militare anterioare, cu tulburări de stres posttraumatic, care au un impact psihologic sever”, precizează directorul Centrului pentru studii ale pieței muncii de la Școala Superioară de Economie din Moscova.
O altă consecință pe termen lung este pierderea de capital uman, atât pentru cei care au plecat pe front, cât și pentru cei care au rămas în urmă. Unii își pierd competențele, alții nu pot dobândi nici cele existente și cu atât mai puțin unele noi. “Investițiile în tehnologie și în competențele necesare pentru această tehnologie merg mână în mână: ele cresc și scad împreună. În aceste condiții, cine va dori să investească? Pe termen lung, toate acestea înseamnă o scădere a productivității muncii și, prin urmare, pierderi de salarii și venituri”.
Potrivit estimărilor lui Joshua Angrist, economist laureat al premiului Nobel, pierderile de venit ale veteranilor americani ai războiului din Vietnam, pe parcursul vieții lor, pot fi estimate la circa 15 la sută în comparație cu cei care nu au mers în Vietnam. Cauzele: sănătate afectată, tulburări de stres post-traumatic și pierderea de competențe, deoarece acești oameni au fost absenți din “viața civilă” și de la locul de muncă timp de mai mulți ani.
Vladimir Gimpelson a observat că există deja un declin al încrederii populației ruse în guvern, însă crede că atitudinea publicului față de autorități depinde în primul rând de o înțelegere corectă a ceea ce se întâmplă. “Piața muncii este un factor relativ minor. Cu toate acestea, nu este neglijabil: când standardele de viață scad, nemulțumirea publică crește”.
