Potrivit Monitorului Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, ponderea absolvenţilor de învăţământ superior în totalul populaţiei active este, în România, cea mai scăzută din Uniunea Europeană (UE): 15,1 la sută, în timp ce media UE este de 27,2 la sută.
În 2016, ponderea absolvenţilor de învăţământ a crescut faţă de 2007, când era 9,9 la sută, dar decalajul faţă de celelalte state se menţine. O explicație ar putea fi faptul că România are de recuperat un deficit istoric de absolvenţi de învăţământ superior (la recensământul din 1992, valoarea indicatorului era 5,8 la sută). Pe de altă parte, ponderea absolvenţilor este cea mai redusă din UE şi în grupa de vârstă 30-34 de ani, care a parcurs sistemul de învățământ superior după anul 2000: 25,6 la sută din totalul populaţiei de această vârstă a absolvit o instituţie de învăţământ superior, în timp ce media europeană este de 39,1 la sută.
Este posibil ca indicatorii privind stocul de învăţământ superior să fie afectaţi de fenomenul de brain drain – plecarea din ţară a persoanelor cu pregătire superioară. Dar aceasta nu poate constitui explicaţia principală, căci în România se acordă anual doar zece diplome de absolvire pentru învățământ superior la 1.000 persoane cu vârste între 15-64 ani, jumătate față de Polonia și mult sub media UE. Asta înseamnă că “fabricile de diplome” au randament scăzut.
Principala explicaţie a acestei stări de fapt este că învăţământul superior (şi, în general, educaţia) nu a constituit o prioritate reală pentru nici unul din guvernele din ultimii zece ani: proporția în PIB a cheltuielilor pentru învățământ nu a trecut niciodată de cinci la sută și este cea mai mică din Europa. Infograficul despre ponderea absolvenţilor de învăţământ superior în România poate fi consultat aici.
