Într-o analiză a cazului privind adopția minorei din Baia de Aramă (Mehedinți), prof. univ. dr. Eugen Avram, directorul Departamentului de Psihologie din Universitatea București, atrage atenția asupra faptului că, în România, actele normative nu includ proceduri ferme privind evaluarea și pregătirea psihologică în vederea adopției, dar și pentru etapele ulterioare, nici pentru copil, nici pentru adulții implicați.
Pe fond, profesorul afirmă că avem o problemă la nivel de sistem: lipsa procedurilor de prevenție a riscului psihologic la nivelul instituțiilor, sectoarelor de activitate, și, generic, la nivelul populației. El este de părere că, în cazul adopției, gestiunea deficitară a tranziției poate avea consecințe semnificative pentru copil, dar și pentru familia adoptivă: tulburări de adaptare, tulburări emoționale, tulburări ale capacității de performanță.
Prof. univ. dr. Eugen Avram (foto) menționează că imaginile televizate sunt comentate de mass-media prin termeni precum: nepregătire psihologică, evaluare insuficientă a contextului, apelul la forță (există și alte suspiciuni, prezentate în emisiunile TV). Potrivit specialistului, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 precizează următoarele:
1) În unele articole, apare sintagma asistent social/ psiholog, ceea ce indică opțiunea pentru una dintre profesii; ele nu apar ca activități complementare.
2) Evaluarea psihologică se desfășoară într-un număr insuficient de ore (secțiunea a III-a a normelor, art. 9): patru întâlniri de evaluare/ consiliere.
3) În unele etape ale procesului de adopție, nu se menționează activitatea de monitorizare psihologică și socială a copilului și adulților implicați. De exemplu, etapa de potrivire inițială, cea de potrivire practică, cea de după adopție.
4) La art 55. litera 3, se prevede că profilul copilului greu adoptabil cuprinde […] descrierea succintă a nevoilor de sănătate, emoţionale, educaţionale ale copilului. Conceptele greu adoptabil și succint ridică unele probleme de conceptualizare.
5) Art. 10 precizează că pregătirea adoptatorului/ familiei adoptatoare este destinată evaluării şi dezvoltării capacităţii sale de a răspunde nevoilor copilului adoptat și se desfăşoară pe parcursul a trei sesiuni individuale sau de grup, cu o durată totală de minimum 12 ore.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
„Copiii supuși procedurilor de adopție constituie o categorie vulnerabilă, ce trebuie supravegheată o lungă perioadă de timp, înainte și după adopție. Există un protocol viabil de monitorizare psihologică și socială a evoluției copiilor adoptați? Știm în mod real ce se întâmplă cu ei la cinci sau zece ani de la adopție? În procesele de adopție, este necesară o evaluare psihologică extinsă (evaluare longitudinală, evaluarea familiei extinse, a istoricului de sănătate a familiei, activitățile adoptatorului, etc.), trebuie alocate mult mai multe ore de evaluare și pregătire psihologică, într-un proces de monitorizare a copilului și adulților implicați”, explică Eugen Avram.
Sănătatea psihică a populației – parcurs aleator, în lipsa activităților preventive
Profesorul universitar este de părere că majoritatea problemelor psihologice sunt cauzate de expunerea la factori psihotoxici, iar evoluția sănătății psihice ale populației are un parcurs aleator, în lipsa unor activități organizate, care să permită protecția psihologică.
„Dacă analizăm prevalența problemelor de sănătate psihică, tragem concluzia că nu avem nici un control, nici măcar în ariile pe care le gestionează instituții de importanță majoră în societate. Victima este cetățeanul, adult, tânăr sau copilul. Ne mirăm de ce mulți copii dobândesc probleme de adaptare, comportamente vicioase sau de ce nu își valorifică talentul. Avem tot interesul ca adopția să contribuie la crearea unui cetățean sănătos psihic și apt pentru muncă. O societate sănătoasă mintal se creează prin grija pentru sufletul fiecăruia. Avem specialiști care pot contribui la crearea unei performanțe adaptative optime ale copiilor adoptați și familiilor adoptive. Evaluarea psihologică, monitorizarea psihologică, consilierea, asistarea, psihoterapia de suport, sunt activități ce contribuie la sănătatea psihică a populației. Aceste activități trebuie să fie mai bine reprezentate în actele normative”, conchide prof. univ. dr. Eugen Avram.