Un număr tot mai mare de angajați adoptă o abordare mai ponderată a muncii: „implicarea echilibrată”. Aceasta propune o nouă viziune asupra relației cu locul de muncă, bazată pe flexibilitate și pe luarea în considerare a etapelor specifice din viețile angajaților.
Este una dintre concluziile unui studiu publicat de Pluxee, partener global pentru beneficii extrasalariale și soluții pentru creșterea implicării angajaților, și realizat împreună cu Ipsos.
Studiul a inclus 8.700 de angajați din zece țări și a fost completat cu 80 de testimoniale ale angajaților și opinii din partea unor experți renumiți în managementul forței de muncă, printre care Jean-Baptiste Barfety, coautor al influentului raport Notat-Senard privind companiile care au o misiune socială și director Projet Sens, și Brigid Schulte, jurnalistă americană câștigătoare a Premiului Pulitzer, autoare a bestseller-urilor Overwhelmed (2014) și Over Work (2025) și directoare a Better Life Lab din think tank-ul independent New America.
- Când cuvintele devin politică de HR: Spune Lucrurilor pe Nume, campania care rescrie felul în care companiile comunică despre abuz
- Șase angajați din zece simt că fac muncă „invizibilă”, care nu este apreciată de manageri
- Cargus are un nou Chief Sales Officer
Angajații sunt foarte atașați de compania lor, dar munca reprezintă doar o parte din viața lor de zi cu zi
Studiul arată că angajații au o puternică legătură emoțională cu compania lor: 83 la sută spun că o „iubesc” sau că „le place”. Totuși, acest atașament nu înseamnă neapărat devotament – deși 71 la sută dintre respondenți consideră că munca este „importantă”, ea nu reprezintă singurul scop al existenței lor.
Contrar convingerilor comune, implicarea la locul de muncă rămâne puternică. Aproape jumătate dintre angajați (46 la sută) depun tot efortul posibil la locul de muncă. Totuși, 34 la sută adoptă o abordare mai echilibrată – îndeplinesc așteptările, dar stabilesc limite când este necesar. Jean-Baptiste Barféty numește această atitudine „Implicare Echilibrată”. Aceasta câștigă tot mai mult teren și reprezintă o nouă abordare a implicării, mai flexibilă și adaptată la parcursurile individuale ale vieții.
Brigid Schulte: „În loc să vorbim despre <echilibrul dintre viața profesională și cea personală>, să gândim în termeni de <stare de bine în muncă și viața personală>. Aceasta este cheia excelenței la locul de muncă și a fericirii acasă”.
Etapele vieții conturează nuanțele implicării
Implicarea nu există în termeni de totul sau nimic, ci variază în funcție de etapele vieții și de prioritățile personale. Studiul identifică două dimensiuni-cheie: importanța acordată vieții personale și echilibrul între aspirațiile individuale și spiritul colectiv. Acestea se îmbină pentru a forma opt profiluri distincte de implicare. Acest spectru al implicării arată că angajații își ajustează nivelul de implicare în funcție de etapele vieții, investesc în munca lor în timp ce stabilesc limite, se dedică unor cauze sociale când e posibil și își reîncarcă bateriile alături de cercul lor apropiat.
Gestionarea inteligentă a timpului este secretul unei vieți împlinite
Gestionarea timpului a devenit o provocare majoră pentru a rămâne implicat la locul de muncă și în afara sa. Având în vedere că, de-a lungul vieții, o persoană va petrece sute de mii de ore lucrând, angajații caută libertatea de a-și folosi timpul cu sens. Întrebați cum ar dori să petreacă câteva ore libere suplimentare, aleg în mod covârșitor timpul cu cei dragi și starea de bine personală, fie că este vorba despre exerciții fizice sau petrecerea de momente de calitate. Timpul devine moneda supremă a stării de bine.
Ca orice tip de relație, implicarea angajaților se bazează pe un sentiment de reciprocitate care depășește remunerația, deși salariul rămâne în topul priorităților. Pentru companii și organizații, această schimbare reprezintă o oportunitate majoră. Conform studiului, angajații sunt atrași de angajatori care îndeplinesc trei așteptări-cheie: creștere și autonomie, conexiuni umane și o atmosferă pozitivă la locul de muncă, dar și beneficii materiale (salariu, beneficii, etc.).
Cum văd munca angajații din România
83 la sută dintre angajați „iubesc” sau spun că „le place” compania lor, iar starea de bine la locul de muncă este evaluată la 7.8/10 în medie (8.1/10 în România). 46 la sută „muncesc cât de mult pot” (43 la sută în România), în timp ce 34 la sută îndeplinesc așteptările, dar stabilesc limite atunci când este necesar (35 la sută în România).
19 la sută dintre angajații din întreaga lume plasează locul de muncă în centrul vieții lor (13 la sută în România), în timp ce 35 la sută consideră că jobul este la fel de important ca restul vieții lor (35 la sută în România). Cei mai importanți doi factori care determină atractivitatea unui angajator rămân salariul bun (53 la sută) și beneficiile „care răspund nevoilor mele” (36 la sută).
Angajații se simt împliniți în special datorită atmosferei de lucru plăcute și care oferă grijă (43 la sută) și datorită recunoașterii (38 la sută). 56 la sută dintre ei spun că principalul factor ce contribuie la o viață bună este legătura cu ceilalți (familie, prieteni, colegi), urmată de timpul personal (42 la sută)
42 la sută dintre angajați sunt implicați în comunitatea lor prin activități sportive, educaționale, artistice și culturale, de protecție a mediului. (37 la sută în România) și 20 la sută și-ar dori să fie implicați (26 la sută în România). Principalele preocupări ale angajaților români sunt sănătatea (20 la sută „nu se pot opri să se preocupe de acest subiect”), pierderea locului de muncă (19 la sută) și teama că țara va fi implicată într-un război (19 la sută).
Angajații români au mai mare încredere în propriul viitor (76 la sută) decât în cel al țării (51 la sută) sau al planetei (58 la sută). 75 la sută dintre ei consideră că munca are un rol important, dar că nu reprezintă singurul scop din viață (similar cu 71 la sută global). Doar nouă la sută sunt complet neimplicați la job.
Șase din zece români spun că au o legătură apropiată cu compania pentru care lucrează și că intenționează să rămână la actualul job cât de mult e posibil. Românii merg la job fiindcă le place mediul de lucru (52 la sută), le face plăcere activitatea pe care o fac (48 la sută) și ca să plătească facturile (51 la sută).
