Povestea Kaufland Romania a început pe 13 octombrie 2005, odată cu deschiderea primului magazin, în Colentina. În anul în care împlinește 15 ani, este lider al pieței locale de retail, a patra companie din România după cifra de afaceri și unul dintre cei mai mari angajatori din sectorul privat, cu un număr total de peste 15.000 de angajați care reușesc să transforme, zi după zi, povestea în realitate.
Elena Iorgulescu, sau Codruța, cum îi zice toată lumea, a devenit casieră în 2005, când și-a găsit un job la primul magazin Kaufland din Ploiești. Avea 38 de ani și lucrase în ultimii 20 de ani în secretariat la Romtelecom, de unde fusese disponibilizată. Nu știa nimic despre vânzări, casierie sau despre munca într-un supermarket. Voia să aibă din nou un job, așa că acceptase chiar un salariu mai mic decât avusese în telecomunicații.
S-a gândit că e și asta șansa unui nou început. A început munca printre raioane, aranjând produse pe rafturi, înainte de deschiderea magazinului. Toți colegii erau zâmbitori și „toți au lucrat cot la cot” să termine la timp. A învățat cum să fie un casier bun la Kaufland și din cursurile pe care compania le organizează frecvent.
Credem că te-ar interesa și: Spune-mi ce ai făcut de COVID-19, ca să-ți spun ce fel de angajator ești
„Te gândești că doar încasezi și atât, dar casier înseamnă să fii responsabil, amabil, să ai reacție promptă, să dai restul până la ultimul bănuț”. Cursurile – de la cel despre cum să fii amabil, până la cele despre reciclare sau protecția muncii – au ajutat-o mult, fiindcă a învățat mereu lucruri noi și, așa cum și unul dintre manageri obișnuiește să le spună, „mereu trebuie să ieși din zona de confort”. După doi ani de casierie, a avansat la trezorerie – casieria centrală a magazinului, unde se numără toți banii colectați în fiecare zi, pe un post al unei colege care intrase în concediu de maternitate.
Apoi, a ajuns la poziția de acum: șef schimb case la același magazin. Coordonează activitatea casierilor pe tură: le dă pauză, le aduce bani, ajutându-i să servească cât mai rapid clienții. Asta înseamnă că ea e cea care le aduce rapid codul de la un produs care a ajuns la casă fără unul. Codruței îi place pentru că e un job dinamic, care-i permite să vorbească cu oamenii, fie colegi, fie clienți, și să simtă că e de folos. „Îmi place să-i ajut pe oameni să plece satisfăcuți. Când îi văd că râd și zic <ne vedem mâine>, mă simt foarte bine”. E un job în care s-a simțit respectată. Oricând are o propunere – spre exemplu, baxurile de apă să fie scanate fără să mai fie puse pe bandă de către clienți – e luată în seamă.
Când îi văd că râd și zic: <ne vedem mâine>, mă simt foarte bine.
Acum doi ani, Codruța a trecut printr-un moment greu: a suferit o intervenție chirurgicală pentru o suspiciune a unei afecțiuni oncologice și a trebuit să stea în concediu medical șase luni. I-a fost dor de muncă și de colegi, dar i-a prins bine că mulți dintre oamenii din echipă îi deveniseră prieteni și i-au fost alături. Între timp, au apărut probleme la un genunchi, iar medicul i-a explicat că dacă nu-și reduce norma de lucru, în scurt timp va trebui să-și pună proteză la picior ca să poată merge. Când i-a cerut managerului său program de patru ore, a plâns, fiindcă iubește să vină la muncă și să facă mereu mai mult. Nu i-a venit să creadă când managerul i-a spus că se mulțumește și cu patru ore, întrucât contribuția ei e importantă.
De un an este pensionară cu grad de invaliditate și lucrează part-time la hipermarketul din Ploiești Vest, acolo unde a și început acum 15 ani. S-a obișnuit cu ritmul ăsta fiindcă știe că dacă e sănătoasă și rămâne optimistă, poate fi de folos și echipei de la muncă, și familiei, mai ales că de câteva luni a devenit și bunică.
Cu un click pe numele de mai jos, puteți descoperi și alte povești ale unor oameni care scriu povestea de succes a companiei Kaufland în România
Posturile disponibile la Kaufland, la nivel național, se regăsesc pe www.cariere.kaufland.ro.
Persoanele cu dizabilități interesate de un loc de muncă pot aplica pe adresa cariere@kaufland.ro.